Hartă - Belarus (Republic of Belarus)

Belarus (Republic of Belarus)
Drapelul Belarusului
Belarus (în ; în sau Белоруссия, transliterat Belorussia, ), denumită oficial Republica Belarus, este o țară fără ieșire la mare, aflată în Europa de Est, vecină cu Rusia către nord-est, Ucraina către sud, Polonia către vest, și Lituania și Letonia către nord-vest. Capitala țării este Minsk; printre alte orașe mari se numără Brest, Hrodna, Gomel, Moghilău și Vitebsk (Vițebsk). Peste 40 % dintre cei sunt împăduriți, iar principalele sectoare economice sunt agricultura și industria prelucrătoare.

Până în secolul al XX-lea, teritoriile Belarusului modern au aparținut mai multor țări, între care se numără Principatul Poloțkului, Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea Polono-Lituaniană, și Imperiul Rus. După Revoluția Rusă, Belarusul a devenit republică constituentă a Uniunii Sovietice, primind numele de Republica Sovietică Socialistă Bielorusă (RSSB). Frontierele Belarusului au luat forma lor actuală în 1939–1945, când unele teritorii ale celei de a doua republică Poloneză i-au fost incorporate în urma invaziei sovietice a Poloniei. Țara și teritoriul său au fost devastate de al Doilea Război Mondial, în timpul căruia Belarusul a pierdut circa o treime din populație și mai mult de jumătate din resursele economice. Republica s-a dezvoltat din nou în anii postbelici. În 1945, RSS Bielorusă a devenit membră fondatoare a Națiunilor Unite, împreună cu alte 50 de state ale lumii.

Parlamentul republicii a declarat suveranitatea Belarusului la 27 iulie 1990, și în procesul de destrămare a Uniunii Sovietice, Belarusul și-a declarat independența la 25 august 1991. Alexander Lukașenko este președintele țării din 1994. În ciuda obiecțiilor guvernelor occidentale, Lukașenko a continuat politicile din epoca sovietică, între care perpetuarea proprietății de stat în economie. Conform unor organizații și țări, alegerile au fost incorecte, iar adversarii politici ai președintelui au fost suprimați violent. În 2000, Belarus și Rusia au semnat un acord de extindere a cooperării, afirmând dorința de a crea o uniune.

Peste 70 % din populația de 9,49 milioane de oameni a Belarusului trăiește în zone urbane. Peste 80 % din populație este formată din etnici belaruși, cu minorități semnificative de ruși, polonezi și ucraineni. De la referendumul din 1995, țara are două limbi oficiale: belarusa și rusa. Constituția Belarusului nu declară o religie oficială, deși principala religie practicată în țară este ortodoxia rusă. A doua religie, romano-catolicismul, are un număr mult mai mic de credincioși, dar atât Paștele cât și Crăciunul ortodox și catolic sunt sărbători naționale. Belarusul are cel mai mare indice al dezvoltării umane din membrii CSI.

Denumirea de „Belarus” corespunde literal termenului „Rusia Albă” (Rutenia Albă). Există mai multe presupuneri privind originea numelui „Rutenia Albă”. O teorie etno-religioasă sugerează că numele utilizat pentru descrierea părții din vechile pământuri rutene aflate în granițele Marelui Ducat al Lituaniei care fusese populată predominant de slavii creștinați, spre deosebire de Rutenia Neagră, care era predominant locuită de baltici păgâni. O explicație alternativă a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a treia teorie sugerează că vechile pământuri rutene necucerite de tătari (adică Połack, Vitebsk și Moghilău) fuseseră denumite „albe”. Alte surse susțin că înainte de 1267, pământul necucerit de mongoli era considerat „Rutenia Albă”. În 2008, istoricul Ales Bely și-a prezentat teza de doctorat, care sugera că denumirea de „Rutenia Albă” se referă la zona Republicii Novgorodului cucerită de Cnezatul Moscovei în 1478; în termenii geografiei actuale, aceasta înseamnă estul Belarusului și zonele cucerite prin expansiunea spre vest a Moscovei în timpul Războiului Livonian din secolul al XVII-lea.

Numele de „Rutenia” este uneori substituit cu cel de „Rusia”, și astfel „Rutenia Albă” este denumită uneori „Rusia Albă”. Această confuzie a fost încurajată de regenții moscoviți după căderea Rusiei Kievene. Cnejii moscoviți, începând cu Ivan al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pământuri rutene (ale slavilor răsăriteni) a devenit o armă politică și casus belli pentru cucerirea tuturor teritoriilor rutene ocupate de Lituania și Polonia. Numele a apărut pentru prima oară în literatura medievală în germană și latină; cronicile lui Jan din Czarnków amintesc de încarcerarea marelui duce lituanian Jogaila și a mamei sale în „Albae Russiae, Poloczk dicto” la 1381. Termenul latinesc Alba Russia a fost utilizat din nou de către Papa Pius al VI-lea pentru a înființa o societate iezuită în 1783. Bula papală oficială afirma: „Approbo Societatem Jesu in Alba Russia degentem, approbo, approbo”. Prima utilizare a termenului de „Rusia Albă” cu referire la Belarus a fost pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, din partea lui Jerome Horsey, un englez cunoscut pentru legăturile strânse cu curtea regală rusă. În secolul al XVII-lea, țarii ruși au folosit denumirea de „Rutenia Albă” pentru a descrie pământurile cucerite de la Marele Ducat al Lituaniei.

Belarus a fost numită oficial de către ruși „Bielorusia” (în ; cu ultima parte similară în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia”— scris Россия) în perioada țaristă, iar țarul rus se autointitula „Țar al tuturor Rusiilor”, întrucât imperiul său era format din toate Rusiile – cea Mare, cea Mică, cea Albă. După Revoluția Bolșevică din 1917, termenul de „Rusia Albă” a provocat confuzie cu forțele militare social-democrate care se opuneau bolșevicilor „roșii”. În perioada RSS Bieloruse, a fost îmbrățișat termenul de „Bielorusia” ca parte a conștiinței naționale. În Belarusul de vest, aflat sub control polonez în perioada interbelică, termenul de „Byelorussia” a fost utilizat cu referire la regiunile orașelor Białystok și Hrodna.

Termenul de „Bielorusia” (numele din alte limbi, inclusiv în română, bazându-se pe forma rusească) a fost utilizat oficial până în 1991, când Sovietul Suprem al RSS Bieloruse a declarat republica independentă cu numele de „Belarus” (Беларусь, în rusă), pentru a reflecta forma corectă în limba autohtonă. Utilizarea temporară a denumirilor RSS Bielorusă și a abrevierilor sale a fost permis între 1991 și 1993. Forțele conservatoare din Belarusul independent nu au susținut schimbarea de nume și s-au opus fără succes includerii sale în propunerea constituțională din 1991.

Oficial, numele complet al țării este „Republica Belarus” (Рэспубліка Беларусь, Республика Беларусь, Respublika Belarus). Astfel, numele de „Bielorusia” a fost înlocuit de „Belarus” pe plan internațional, în limbile de circulație mondială, în limba română, dar și parțial în rusă (deși numele tradițional încă persistă); similar, adjectivul „bielorus” a fost înlocuit cu „belarus” (deși în rusă nu a apărut un alt adjectiv). „Bielorus” este mai apropiat de termenul rusesc inițial bielaruski. Intelectualii belaruși din anii staliniști au încercat să schimbe numele din „Bielorusia” spre o formă de „Krivia” din cauza presupusei legături cu Rusia. Unii naționaliști s-au opus numelui din același motiv. Unele state preferă însă să folosească în continuare denumirea tradițională, istorică, în limba națională. Astfel, în Suedia, deși o petiție a fost depusă de cetățeni beloruși pentru modificarea numelui din „Vitryssland” în „Belarus”, denumirea oficială continuă să fie cea de „Vitryssland” (în traducere „Rusia Albă”). În Franța, deși denumirea oficială în limba franceză la ONU este „République de Bélarus” (traducere propusă de guvernul belarus), la recomandarea mai multor instituții franceze între care Academia Franceză și Ministerul de Externe, continuă să fie folosit numele de „Biélorussie”. Mai multe ziare populare publicate pe plan local păstrează însă numele vechi al țării în limba rusă, ca de exemplu Komsomolskaia Pravda v Bielorussii, varianta locală a unui popular ziar rusesc. Cei ce doresc reunificarea Belarusului cu Rusia continuă să utilizeze și ei termenul de „Bielorusia”.

 
Valută / Limbă (comunicare) 
ISO Valută Simbol Significant Figures
BYN Rublă belarusă (Belarusian ruble) Br 2
ISO Limbă (comunicare)
BE Limba belarusă (Belarusian language)
RU Limba rusă (Russian language)
Cartier (oraș) - Țară  
Hartă - Belarus (Republic of Belarus)
Hartă
Google Earth - Hartă - Belarus
Google Earth
Bing (motor de căutare) - Hartă - Belarus
Bing (motor de căutare)
OpenStreetMap - Hartă - Belarus
OpenStreetMap
Hartă - BelarusUn-belarus.png
Un-belarus.png
3038x2257
freemapviewer.org
Hartă - Belarus1626px-Belarus_location_map.svg.png
1626px-Belarus_locat...
1626x1451
freemapviewer.org
Hartă - BelarusBelarus_provinces.png
Belarus_provinces.pn...
2858x2442
freemapviewer.org
Hartă - BelarusBelarus_1997_CIA_map.jpg
Belarus_1997_CIA_map...
1667x2000
freemapviewer.org
Hartă - BelarusRelief_Map_of_Belarus.png
Relief_Map_of_Belaru...
1197x1068
freemapviewer.org
belarus_map_12.jpg
5000x4104
www.karta24.by
poland-tourist-map.g...
2320x2499
www.globalcitymap.co...
Belarus_1997_CIA_map...
1667x2000
upload.wikimedia.org
belarusmap1600.jpg
1357x1600
tobelarus.com
Belarus-National-Eco...
1705x1130
mappery.com
20_1530.jpg
1600x1200
www.israj.net
belarus_map_09.jpg
1600x1200
www.karta24.by
TOURIST_MAP_of_BELAR...
1467x1200
tobelarus.com
Belarus-road-map.gif
1412x1236
www.ezilon.com
Belarus-political-ma...
1412x1183
www.ezilon.com
belarus_map_english_...
1370x1142
www.karta24.by
detailed_physical_an...
1350x1150
www.vidiani.com
Belarus-Map-2.jpg
1350x1150
www.mappery.com
belarus_rel_97.jpg
1092x1354
www.lib.utexas.edu
belarus_rel_97.jpg
1092x1354
images.nationmaster....
belarus_pol_97.jpg
1088x1310
www.lib.utexas.edu
full_administrative_...
1088x1310
www.vidiani.com
belarus_pol_97.jpg
1088x1310
images.nationmaster....
belarus-map-1.jpg
1088x1310
www.orangesmile.com
13334028-republic-of...
1122x1200
us.123rf.com
Diviziune administrativă
Țară, State, Regiune,...
Oraș, Sat,...