Limba nauruană

Nauruana este o limbă microneziană care aparține ramurii estice (sau oceanice) a familiei de limbi austroneziene. Relația dintre nauruană și alte limbi microneziene și, implicit, grupul austronezian a fost pusă sub semnul întrebării, dar nauruana este, în multe privințe, o limbă tipic microneziană. Aceasta se datorează, în principal, folosirii unui sistem complex de clasificatori substantivali și a unui registru bogat de foneme. Nauruana are statut de limbă oficială în Nauru, unde este vorbită de aproximativ 96% din populația țării, în special de etnicii nauruani. Deși folosirea limbii nauruane este limitată în mare măsură la Nauru, comunități mici vorbitoare de nauruană există și în Fiji, Insulele Marshall și Australia.

Nauruana este în mare parte o limbă nescrisă. Aceasta se datorează lipsei de consens asupra unor standarde oficiale de scriere. În nauruana scrisa au fost folosite inițial 17 litere: cinci vocale (a, e, i, o, u) și 12 consoane (b, d, g, j, k, m, n, p, q, r, t, w). Ulterior, alfabetului i-au fost adăugate mai multe litere, ca urmare a influenței unor limbi precum germana, tok pisin sau gilberteza.

Țară

Nauru

Nauru, oficial Republica Nauru, este o țară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud. Ea nu are capitală. Guvernul este la Yaren. Cel mai apropiat vecin este Insula Banaba din Republica Kiribati, 300 km la est. Nauru este cea mai mică țară insulară din lume, având o suprafață de doar 21 km², cea mai mică republică independentă și singurul stat din lume fără o capitală desemnată oficial.

Locuită inițial de micronezieni și polinezieni, Nauru a fost anexată și numită colonie de Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea, devenind teritoriu sub mandatul Ligii Națiunilor administrat de Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Insula a fost ocupată de Imperiul Japonez în Al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat din nou sub sub mandatul Ligii Națiunilor. Nauru și-a câștigat independența în 1968.
Hartă - Nauru