Hartă - Ulaanbaatar (Ulaanbaatar Hot)

Drapelul Mongoliei

Mongolia (în mongolă: Монгол Улс) este o țară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia, la sud și est cu Republica Populară Chineză, iar granița de vest se află la o mică distanță de Kazahstan. A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 18 si până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921). Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică. A optsprezecea țară din lume ca suprafața, Mongolia are foarte puțin teren arabil: predomină stepa, alături de munți (în nord si vest) si Deșertul Gobi în sudul țării. Circa 30 la sută din populația țarii este alcatuită din nomazi sau semi-nomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă. Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50 la sută din populație.

În secolul 13, Mongolia a fost centrul unui Imperiu Mongol, cel mai mare imperiu cu suprafață continuu-terestră din istoria lumii. După mai mult de un secol, Imperiul Mongol și-a sfârșit existența, iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne, ceea ce a permis, în 1636, cucerirea Mongoliei Interioare de către dinastia Qing, și, în 1691, supunerea celei Exterioare (propriu-zise). Ambele regiuni și-au declarat independența în anul 1911, dar numai Mongolia Exterioară și-o poate menține, datorită sprijinului rusesc. După Revoluția Rusă din Octombrie 1917, trupe chinezești au reocupat Mongolia Exterioară în 1919, dar s-au văzut prinse la mijloc în Războiul civil rus - conflictul dintre "Albi" și Armata Roșie, extins și în teritoriul extra-mongol - și s-au retras în anul 1921. În 1924, a fost proclamată Republica Populară Mongolă. Mongolia s-a aliniat politicii sovietice. Acei oameni politici care au cerut o cale mai puțin dependentă, precum Bodoo sau Dandzan, au fost înlăturați și executați sumar. În anul 1928, Horloogiin Cioibalsan a preluat puterea. Sub conducera sa, colectivizarea forțată, epurările, ca și distrugerea mănăstirilor lamaiste din 1937 au provocat moartea a 10 000 de persoane.