Hartă - Fâșia Gaza (Gaza Strip)

Fâșia Gaza este o mică regiune din Orientul Mijlociu, parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Mării Mediterane, care conform înțelegerilor ce au urmat acordurilor de la Oslo, este - teoretic - una din cele două componente teritoriale ale Autorității Palestiniene - și de facto, după eliminarea fizică a partidelor concurente, o bază autonomă aflată sub dictatura islamistă a Hamasului. Numele ei provine de la Gaza, orașul ei principal. Cuprinzând un număr mare de localități urbane și de tabere locuite de refugiați palestinieni din 1948 și de urmașii lor. Este unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populație din lume, 1.040.000 de locuitori pe o suprafață de 360 km² (41 km lungime, 6–12 km lățime).

Orașul Gaza, după toate aparențele, a fost fondat pe la anul 1500 e.v.

Teritoriul Fâșiei Gaza a fost sub dominația Imperiului Otoman din anul 1517 până la Bătăliile de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata turcească. În urma Primului război mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 1918—1948 sub mandat britanic.

În Războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat încetării mandatului britanic de ocupație în Palestina și deciziei ONU de împărțire a Palestinei între evrei și arabi, armata egipteană a ocupat Fâșia Gaza, ale cărei hotare au fost definite pentru prima oară în documentele armistițiului dintre Egipt și Israel din 1948. Fâșia Gaza s-a aflat sub ocupație egipteană până la Războiul de Șase Zile (în iunie 1967), când a fost ocupată de Israel. După cucerirea Fâșiei Gaza Israelul a favorizat colonizări agricole israeliene în această zonă aridă folosind tehnici speciale de agricultură de deșert.

În anul 1987, a izbucnit Intifada, revolta populației contra ocupației israeliene, în opt tabere de refugiați.

În urma acordurilor de la Oslo încheiate prin Declarația de principii de la Washington, de la 13 septembrie 1993, între Yasser Arafat, din partea palestiniană, și Itzhak Rabin și Shimon Peres, din partea israeliană, la 4 mai 1994, Itzhak Rabin și Yasser Arafat au semnat la Cairo un acord privind punerea în practică a autonomiei interne în Gaza, fâșia aferentă și Ierihon. Ca urmare a acordurilor de la Oslo, celor trei protagoniști, Yasser Arafat, Itzhak Rabin și Shimon Peres, li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1994.

În anul 2004, Knessetul a decis evacuarea unilaterală a coloniștilor israelieni din Fâșia Gaza, care s-a încheiat în anul 2005. Spațiului aerian și accesul maritim au rămas sub control israelian.