Islanda (Republic of Iceland)
Drapelul Islandei |
Conform vechiului manuscris Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia norvegiană Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei. În secolele ce au urmat, scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei (sclavi, sau iobagi) de origine celtică.
Insula a fost guvernată ca o de către parlamentul local, Althingul, una din cele mai vechi adunări legislative din lume care încă funcționează. După o perioadă de frământări, Islanda a intrat sub dominație norvegiană în secolul al XIII-lea. Formarea Uniunii de la Kalmar în 1397 a unificat regatele Norvegiei, Danemarcei și Suediei. Islanda a intrat și ea odată cu Norvegia în acea uniune, dar la dizolvarea ei prin ieșirea Suediei în 1523, Islanda a intrat sub control danez. Regatul Danez a introdus luteranismul în Islanda în 1550.
În urma Revoluției Franceze și a Războaielor Napoleoniene, s-a conturat lupta Islandei pentru independență, care a culminat cu și înființarea Regatului Islandei, având ca șef de stat, stat cu care se afla în uniune personală. Pe durata în al Doilea Război Mondial, Islanda a votat cu majoritate covârșitoare să devină, punând astfel capăt ultimelor legături formale rămase cu Danemarca.
Până în secolul al XX-lea, Islanda s-a bazat mai ales pe pescuit și agricultură. Industrializarea pescăriilor și Planul Marshall implementat după al Doilea Război Mondial au adus prosperitate și Islanda a devenit una dintre cele mai bogate și mai dezvoltate țări din lume. În 1994, Islanda a devenit parte a Zonei Economice Europene, ceea ce a susținut diversificarea economiei și serviciilor financiare.
Islanda are o economie de piață cu impozite relativ mici, comparativ cu alte țări membre OCDE, și are cea mai mare rată de apartenență la sindicate din lume. Statul întreține un care furnizează și pentru toți cetățenii. Islanda se clasează pe primele locuri la indicii democrației și, fiind a treia țară din lume după. În 2020, a ajuns pe locul patru în lume după indicele ONU al dezvoltării umane, și este pe primul loc la. Islanda se alimentează aproape în întregime cu energie regenerabilă.
Cultura islandeză este bazată pe moștenirea scandinavă. Majoritatea islandezilor sunt urmașii coloniștilor germanici și celtici. Limba islandeză, o limbă germanică de nord, a evoluat din nordica veche și este strâns înrudită cu feroeza și cu dialectele norvegiene vestice. Moștenirea culturală a țării cuprinde bucătăria tradițională, literatura și saga medievale. Islanda are cea mai mică populație dintre toate țările membre NATO și este singura care nu are o armată, apărarea țării fiind în sarcina unei paze de coastă cu armament restrâns.
Valută / Limbă (comunicare)
ISO | Valută | Simbol | Significant Figures |
---|---|---|---|
ISK | Coroană islandeză (Icelandic króna) | kr | 0 |
ISO | Limbă (comunicare) |
---|---|
DA | Limba daneză (Danish language) |
DE | Limba germană (German language) |
IS | Limba islandeză (Icelandic language) |
NO | Limba norvegiană (Norwegian language) |
SV | Limba suedeză (Swedish language) |