Euro

Euro
€
Euro (ISO, cu simbolul €) este moneda oficială a 20 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Aceste state, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria, Belgia, Cipru, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.

Euro mai este folosit cu acordul comunității în Andorra, Monaco, San Marino și Vatican, iar două alte state — Kosovo și Muntenegru — utilizează moneda europeană fără să aibă acordul UE.

Estimările arată că moneda euro este folosită zilnic de aproximativ 334 de milioane de europeni.

Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși a intrat pe piețele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind așa-numita unitate monetară europeană, iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulație înlocuind în cele din urmă monedele naționale din Zona euro.

Țară
  • Mayotte
    Mayotte este un departament de peste mări al Republicii Franceze, în Africa. Este departament insular, situat în partea de nord a canalului Mozambic în Oceanul Indian, între nordul Madagascarului și nordul Mozambicului. Teritoriul aparține din punct de vedere geografic arhipelagului Comore, dar este separat de statul Comore din anii 1970.

    Insula este cea mai dens populată dintre toate celelalte teritorii franceze de peste mări. Are în plus particularitatea de a avea peste 90% din populație de religie musulmană. Datorită proximității cu insulele Comore și a dezvoltării economice a insulei Mayotte cumulată cu situația politică instabilă din Comore, pe insulă trăiesc un număr mare de emigranți din celelalte insule ale arhipelagului. În 2000 Franța a introdus o viză pentru cetățenii acestei țări și a impus controale frontaliere, înainte inexistente.
  • Teritoriile australe și antarctice franceze
    Teritoriile australe și antarctice franceze (, prescurtat TAAF) oficial Teritoriile tărâmurilor australe și anctartice franceze (franceză: Territoire des Terres australes et antarctiques françaises) sunt un teritoriu de peste mări francez format dintr-un grup de insule vulcanice izolate în sudul Oceanului Indian, situate aproximativ echidistant între Africa, Australia și Antarctica și o porțiune din Antarctica, Teritoriul Adélie.

    Teritoriile australe și antarctice franceze formează din 1955 un teritoriu francez de peste mări. Acestea se află sub autoritatea unui administrator superior, din 2000 acesta fiind bazat în Réunion, iar din 2004 acesta poartă titlul de prefect. Teritoriile beneficiază de autonomie financiară și administrativă și nu fac parte din Uniunea Europeană. Principalul rol al prefectului este gestionarea zonei economice exclusive de peste a teritoriilor.
  • Andorra
    Andorra (pronunțat în catalană //), oficial Principatul Andorrei (în ), denumit și Principatul Văilor Andorrei, (în ), este o țară fără ieșire la mare, aflată în sud-vestul Europei, în estul Pirineilor, la frontiera între Spania și Franța. Este a șasea cea mai mică țară din Europa, cu o suprafață de și o populație estimată la 84.082 de locuitori în 2009. Capitala, Andorra la Vella, este capitala europeană aflată la cea mai mare altitudine, la peste nivelul mării. Limba oficială este catalana, cu toate că se mai vorbesc spaniola, portugheza și franceza.

    Principatul s-a înființat în 1278. Rolul de monarh este exercitat împreună de doi co-principi, episcopul de Urgell și președintele Franței (țara făcând parte din dioceza de Urgell).
  • Cipru
    Cipru (în, în ; ), oficial Republica Cipru (în , în ), este o țară insulară în Marea Mediterană, membră a Uniunii Europene. Este situată la sud de Turcia, la vest de Siria și Liban, la nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord de Egipt și la est de Grecia.

    Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914).
  • Insulele Åland
    Insulele Åland (pronunțat []; în finlandeză Ahvenanmaa) sunt o provincie autonomă, demilitarizată și unilinguală (suedeză) a Finlandei.

    Insulele Åland sunt situate la intrarea în Golful Botnic, centrate gravitațional la aproximativ 40 de km de coasta Suediei și la 25 de km față de coasta Finlandei.
  • Irlanda
    Irlanda (în, în ) este o insulă în Oceanul Atlantic, în Europa de Vest lângă Marea Britanie. Insula este împărțită în două state - Republica Irlanda în partea de sud și Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit, în partea de nord.

    Irlanda este a treia insulă, ca mărime, din Europa.
  • Letonia
    Letonia (în, ), oficial Republica Letonia (în ), este o țară în regiunea Baltică a Europei de Nord, una dintre cele trei Țări Baltice. Se învecinează cu Estonia la nord, Lituania la sud, Rusia la est, și Belarus la sud-est, având și frontieră maritimă cu Suedia la vest. Letonia are 2.070.371 de locuitori și un teritoriu de  64.589 km 2. Țara are o climă temperată sezonieră.

    Letonia este o republică parlamentară democratică, existentă din 1918. Capitala este orașul Riga, care a fost Capitală Culturală Europeană în 2014. Limba oficială este letona. Letonia este stat unitar, împărțit în 118 unități administrative, dintre care 109 sunt comune și 9 orașe.
  • Luxemburg
    Luxemburg (în ; în ; în ; pronunțat în ), oficial Marele Ducat de Luxemburg, este o țară fără ieșire la mare, din vestul Europei. Se învecinează cu Belgia la vest și la nord, cu Germania la est, și cu Franța la sud. Capitala, Luxemburg, este, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță judecătorească din UE. Cultura, oamenii și limbile vorbite sunt extrem de strâns legate cu țările vecine, fiind în esență un amestec cultural franco-. Repetate invazii din partea țărilor vecine, mai ales în al Doilea Război Mondial, au condus la o puternică dorință în această țară pentru medierea între Franța și Germania, ceea ce a condus la fondarea Uniunii Europene.

    Țara cuprinde două regiuni principale: în partea nordică, parte a masivului Ardeni; și ("Pământ Bun"), în sud. Cu o suprafață de 2586 km², este unul dintre cele mai mici state suverane în Europa (având o întindere aproximativ egală cu jumătate din județul Călărași din România). Luxemburg avea o în octombrie 2012 o populație de 524.853 de locuitori, clasându-se ca a 8-a cel mai puțin populată țară din Europa. Democrație reprezentativă cu un monarh constituțional, este condusă de un mare duce, actualmente Henri, Mare Duce de Luxemburg, și este singurul mare ducat care a mai rămas în lume. Luxemburg este o țară dezvoltată, cu o economie avansată și din lume cel mai mare PIB (PPP) pe cap de locuitor, potrivit organizației Națiunilor Unite în 2014. Amplasarea sa centrală a făcut să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică pentru numeroase puteri, ceea ce datează de la fondarea sa ca cetate romană, urmată de ridicarea aici a unui  în Evul Mediu Timpuriu, și de rolul său de bastion pentru  între secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
  • Malta
    Malta, oficial denumită Republica Malta (în , în ), este o țară insulară din Europa de Sud, formată dintr-un arhipelag în Marea Mediterană. Acesta se află la 80 km sud de Italia, la 284 km la est de Tunisia, și la 333 km nord de Libia. Țara acoperă doar puțin peste 316 km2, și are o populație sub 450.000 de locuitori (în ciuda unui amplu program de emigrare derulat după al Doilea Război Mondial), ceea ce o face să fie una din cele mai mici țări din lume și una din cele mai dens populate. Capitala Maltei este Valletta, care, cu 0,8 km2, este cea mai mică capitală națională din Uniunea Europeană. Malta are două limbi oficiale: malteza și engleza.

    Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală, și o succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii,, sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele.
  • Monaco
    Monaco, oficial Principatul Monaco (în ), este un oraș-stat și microstat suveran, situat pe Riviera Franceză din Europa de Vest. Se învecinează cu Franța pe trei laturi, în timp ce cealaltă parte are ieșire la Marea Mediterană. Monaco are o suprafață de și o populație de aproximativ 37800 de locuitori; este a doua cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume. Monaco are o frontieră terestră de, o coastă de , și o lățime care variază între. Cel mai înalt punct din țară este pe o cărare îngustă numită  pe pantele, în districtul , la  deasupra nivelului mării. Cel mai populat cartier din Monaco este Monte Carlo și cel mai populat district este. Prin, masa de uscat monegască s-a extins cu douăzeci la sută. Deși mic, Monaco este foarte vechi și destul de bine cunoscut, mai ales datorită statutului său ca teren de joacă pentru cei bogați și celebri. În 2014, s-a constatat că aproximativ 30% din populație era alcătuită din milionari, la fel ca orașele Zürich sau Geneva.

    Monaco este un principat reglementat sub o formă de monarhie constituțională, cu Prințul Albert al II-lea ca șef de stat. Deși Prințul Albert al II-lea este un monarh constituțional, el deține o imensă putere politică. Casa de Grimaldi conduce statul Monaco, cu scurte întreruperi, încă din 1297. Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și înțelese și, italiana și engleza. Suveranitatea statului a fost recunoscută oficial prin, Monaco devenind membru cu drepturi depline al Națiunilor Unite în 1993. În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea țării este responsabilitatea Franței. Cu toate acestea, Monaco menține două mici.
  • Muntenegru
    Muntenegru (în sârbă/muntenegreană: Crna Gora / Црна Гора;, care înseamnă "Munte Negru") este un stat suveran din Europa de Sud-Est, pe coasta Mării Adriatice, și care se învecinează cu Croația la vest, cu Bosnia și Herțegovina la nord-vest, cu Serbia la nord-est, cu Kosovo la est și cu Albania la sud-est. Este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii, declarându-și independență în anul 2005. Capitala și cel mai mare oraș este Podgorița, în timp ce Cetinje este desemnat ca Prijestonica, adică fosta Capitală Regală a Orașului.

    În secolul al IX-lea, pe teritoriul Muntenegrului existau trei principate sârbești: Duklja, corespunzătoare aproximativ jumătății sudice a țării, Travunia, în vest, și, în nord. În 1042, arhontele Stefan Vojislav condus o revoltă care a dus la independența Dukljei și la stabilirea dinastiei Vojislavljević. Duklja și-a atins apogeul sub Voislav, fiul lui (1046-81), și nepotul lui Bodin (1081-1101). În secolul al XIII-lea, Zeta înlocuise Duklja ca nume al țării. La sfârșitul secolului al XIV-lea, partea de sud a Muntenegrului (Zeta) a intrat sub conducerea familiei nobiliare Balšić, apoi a, și până în secolul al XV-lea, Zeta era deja mai frecvent denumită Crna Gora (în venețiană: monte negro). Mari porțiuni a căzut sub controlul Imperiului Otoman din anul 1496 până la 1878. Unele părți au fost controlate de Veneția și apoi de succesorii ei, Primul Imperiu Francez și Austro-Ungaria. Din 1515 până în 1851, conducătorii statului au fost domnii-episcopi (vlădicii din Cetinje). a condus țara până în 1918. Din 1918, a fost o parte a Iugoslaviei. Pe baza unui, Muntenegru și-a declarat independența la 3 iunie în același an.
  • Republica Sovietică Socialistă Lituaniană
    Republica Sovietică Socialistă Lituaniană (1918-1919) (în ) a fost o republică sovietică efemeră proclamată pe 16 decembrie 1918 de un guvern provizoriu condus de Vincas Mickevičius-Kapsukas. Republica a încetat să existe pe 27 februarie 1919, când a fost unită cu Republica Sovietică Socialistă Belarusă, formând Republica Sovietică Socialistă Lituaniano-Belarusă (Litbel). În timp ce s-au făcut eforturi pentru a reprezenta RSS Lituaniană ca produs al unei revoluții socialiste susținute de lituanieni, a fost în mare parte o entitate orchestrată de Moscova, creată pentru a justifica declanșarea războiului lituaniano-sovietic. Un istoric sovietic a descris astfel evenimentele legate de proclamarea RSSL: „Faptul că guvernul Rusiei Sovietice a recunoscut o tânără Republică Sovietică Lituaniană a demascat minciuna SUA și a imperialiștilor britanici că Rusia Sovietică ar fi căutat obiective rapace în ceea ce privește Țările baltice " . În general, lituanienii nu au susținut cauzele sovietice și s-au au sprijinit propriul stat național, declarat independent la 16 februarie 1918 de către Consiliul Lituaniei.

    Germania a fost înfrântă în Primul Război Mondial și a semnat armistițiul de la Compiègne pe 11 noiembrie 1918. Forțele sale militare au început să se retragă din fostele teritorii „Ober Ost”. Două zile mai târziu, guvernul Rusiei Sovietice a denunțat Tratatul de la Brest-Litovsk, care garanta independența Lituaniei . În scurtă vreme, Armata Roșie a lansat o o ofensivă spre vest împotriva Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei și Ucrainei într-un efort de propagare a revoluției proletare mondiale și de înlocuire a mișcărilor naționale de independență cu republici sovietice . Forțele sovietice au înaintat în spatele trupelor germane în retragere și au ajuns la granițele Lituaniei la sfârșitul lunii decembrie 1918.
  • San Marino
    San Marino, oficial Republica San Marino (în ), cunoscută și ca Serenissima Republică San Marino (în ), este un microstat-enclavă înconjurat de Italia, situat pe Peninsula Italică pe versantul de nord-est al Munților Apenini. Dimensiunea acesteia este de doar puțin mai mult de, cu o populație de 33.562 de locuitori. Capitala sa este orașul San Marino și cea mai mare așezare este Dogana din comuna Serravalle. San Marino are cea mai mică populație din toți membrii Consiliului Europei. Faptul că limba oficială este italiana, împreună cu puternicele legături financiare și etno-culturale, face ca San Marino să mențină legături strânse cu vecinul mult mai mare; este situat în apropiere de riviera din Rimini, una din principalele zone turistice litorale italiene.

    Țara își trage numele de la, un originar din colonia romană de pe insula Rab din Croația actuală. Conform legendei, în anul 257 d.Cr., Marinus a participat la reconstrucția zidurilor orașului Rimini după distrugerea lor de către pirații liburni. Marinus a fondat apoi o comunitate monahală independentă pe în 301 d.Cr.; astfel, San Marino se revendică drept cel mai vechi stat suveran existent, precum și cea mai veche republică constituțională.
  • Slovacia
    Slovacia (în ; ), oficial Republica Slovacă (în ), este o țară fără ieșire la mare din Europa Centrală. Se învecinează cu Polonia la nord, cu Ucraina la est, cu Ungaria la sud, cu Austria spre vest și cu Republica Cehă spre nord-vest. Slovacia are circa și este în cea mai mare parte o țară montană. Populația este de peste 5,4 milioane de locuitori și constă în majoritate din slovaci. Capitala și cel mai mare oraș este Bratislava, iar al doilea cel mai mare oraș este Košice. Limba oficială este limba slovacă.

    Slavii au sosit pe teritoriul Slovaciei actuale în secolele al V-lea și al VI-lea. În secolul al VII-lea ei au jucat un rol semnificativ în crearea Imperiului lui Samo, iar în secolul al IX-lea s-a întemeiat Principatul Nitra, care a fost ulterior cucerit de către Principatul Moraviei pentru a înființa Moravia Mare. În secolul al X-lea, după dizolvarea Moraviei Mari, teritoriul a fost integrat în Principatul Ungariei, care avea să devină Regatul Ungariei în anul 1000. În 1241 și 1242, o mare parte a teritoriului a fost distrusă de mongoli în timpul invaziei lor din Europa Centrală și de Est. Zona a fost recuperată în mare parte datorită lui Béla al IV-lea al Ungariei, care a colonizat și germanii țipțeri, care au devenit un grup etnic important în zonă, în special în ceea ce astăzi reprezintă Slovacia centrală și de est. După Primul Război Mondial și dizolvarea Imperiului Austro-Ungar, Consiliul Național Cehoslovac a pus bazele Cehoslovaciei (1918-1939). O primă Republică Slovacă independentă existat în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca totalitar, clero-fascist, unipartid al Germaniei Naziste. La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, Cehoslovacia a fost restabilită ca țară independentă. O lovitură de stat, în 1948 a pus bazele unui alt stat totalitar cu partid unic, sub, în timpul căruia țara a existat ca satelit al Uniunii Sovietice. Încercările de în Cehoslovacia au culminat cu primăvara de la Praga, care a fost zdrobită de invazia Pactului de la Varșovia în august 1968. În 1989, Revoluția de Catifea a pus capăt dominației comuniste asupra Cehoslovaciei. Slovacia a devenit un stat independent la 1 ianuarie 1993, după dizolvarea pașnică a Cehoslovaciei, uneori cunoscută sub numele de divorțul de catifea.
  • Țările de Jos


  • Guadelupa
    Guadelupa este un arhipelag în partea estică a Caraibelor. Este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer sau prescurtat DOM). Ca toate celelalte DOM-uri, Guadelupa este una dintre cele 26 regiuni ale Franței (région d'outre-mer) fiind parte integrală a Republicii Franceze și a Uniunii Europene.

    Guadelupa este populată încă din secolul III î.Hr. de triburile amerindiene Arawak și ulterior de tribul Carib ce au gonit tribul Arawak până în Secolul VIII și au redenumit insula „Karukera” sau „Insula apelor frumoase”.
  • Martinica
    Martinica este o insulă în partea estică a Caraibelor. Este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer, prescurtat DOM). Ca toate celelalte DOM-uri, Martinica se constituie într-una dintre cele 26 de regiuni ale Franței (région d'outre-mer) și este totodată o parte integrantă a republicii și de asemenea parte a Uniunii Europene ca o regiune ultraperiferică.

    Ultima populație indigenă a insulei a fost tribul amerindian al caraibilor. Cristofor Columb a văzut insula în 1493 în cel de-al doilea voiaj în America dar nu a debarcat decât în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști europeni fiind francezii care au fondat o așezare pe insulă la inițiativa lui Pierre Belan d'Esnambuc în 1635. Ulterior, nepotul său, Jacques-Dyel du Parquet, a cumpărat insula și a dezvoltat o colonie bogată iar în 1658 insula devine parte a coroanei franceze. Economia se baza pe produția de zahăr, cocaină și cafea iar principala forță de muncă a insulei au fost sclavii negrii din Africa de Vest.
  • Saint Pierre și Miquelon
    Saint Pierre și Miquelon este o colectivitate de peste mări franceză situată în Oceanul Atlantic de Nord, la est de coastele canadiene, în apropiere de Newfoundland.

    Insulele sunt printre primele teritorii locuite de către europeni în America de Nord, încă de la începutul anilor 1500. La început, pescari basci utilizau insulele drept locuințe temporare în perioada sezonului de pescuit, iar la mijlocul secolului al XV-lea pe insulă existau rezidenți permanenți.
  • Saint-Barthélemy
    Saint-Barthélemy este o insulă în Marea Caraibelor în Insulele Antile și o colectivitate de peste mări franceză.

    Ca parte a Franței, este parte a Uniunii Europene ca Regiune ultraperiferică.
  • Saint-Martin
    Saint-Martin (în ), oficial Colectivitatea Saint-Martin (în franceză: Collectivité de Saint-Martin) este o colectivitate de peste mări a Franței, situată în Caraibe. A luat ființă la 22 februarie 2007, și cuprinde partea de nord a insulei Saint Martin și insulele vecine, dintre care cea mai mare este Île Tintamarre. Partea de sud a insulei, Sint Maarten, este un teritoriu dependent făcând parte din Regatul Țărilor de Jos în America centrală caraibeană.

  • Guyana Franceză
    Guyana Franceză (în și în creolă: lagwiyan) este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer, prescurtat DOM) situat în Nordul Americii de Sud. Ca toate celelalte DOM-uri, Guyana Franceză este una dintre cele 26 regiuni ale Franței, fiind totodată o parte integrantă a Republicii Franceze și a Uniunii Europene. Este cea mai mică entitate politică din America de Sud și se învecinează cu Oceanul Atlantic la nord, cu Brazilia la est și la sud și cu Surinam-ul la vest (o parte din frontiera cu Surinam-ul este disputată). Ca o curiozitate, frontiera cu Brazilia este cea mai lungă frontieră a Franței cu o lungime de 730 km.

    Înainte de 1492 regiunea Guyanei era populată de numeroase triburi amerindiene, cele mai importante fiind triburile Caribilor. Regiunea a fost descoperită de Cristofor Columb în cel de al treilea voiaj în America în 1498 iar în 1499 și 1500 regiunea este explorată de către spaniolul Vicente Yañez Pinzon. Regiunea guianelor nefiind inclusă în tratatul ce delimita zonele de influență portugheză și spaniolă în America, este locul de instalare al unui grup de coloniști francezi în 1503.