Euro
€
Euro (ISO, cu simbolul €) este moneda oficială a 20 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.Aceste state, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria, Belgia, Cipru, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.
Euro mai este folosit cu acordul comunității în Andorra, Monaco, San Marino și Vatican, iar două alte state — Kosovo și Muntenegru — utilizează moneda europeană fără să aibă acordul UE.
Estimările arată că moneda euro este folosită zilnic de aproximativ 334 de milioane de europeni.
Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși a intrat pe piețele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind așa-numita unitate monetară europeană, iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulație înlocuind în cele din urmă monedele naționale din Zona euro.
Țară
-
Mayotte
Insula este cea mai dens populată dintre toate celelalte teritorii franceze de peste mări. Are în plus particularitatea de a avea peste 90% din populație de religie musulmană. Datorită proximității cu insulele Comore și a dezvoltării economice a insulei Mayotte cumulată cu situația politică instabilă din Comore, pe insulă trăiesc un număr mare de emigranți din celelalte insule ale arhipelagului. În 2000 Franța a introdus o viză pentru cetățenii acestei țări și a impus controale frontaliere, înainte inexistente. -
Teritoriile australe și antarctice franceze
Teritoriile australe și antarctice franceze formează din 1955 un teritoriu francez de peste mări. Acestea se află sub autoritatea unui administrator superior, din 2000 acesta fiind bazat în Réunion, iar din 2004 acesta poartă titlul de prefect. Teritoriile beneficiază de autonomie financiară și administrativă și nu fac parte din Uniunea Europeană. Principalul rol al prefectului este gestionarea zonei economice exclusive de peste a teritoriilor. -
Andorra
Principatul s-a înființat în 1278. Rolul de monarh este exercitat împreună de doi co-principi, episcopul de Urgell și președintele Franței (țara făcând parte din dioceza de Urgell). -
Cipru
Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914). -
Insulele Åland
Insulele Åland sunt situate la intrarea în Golful Botnic, centrate gravitațional la aproximativ 40 de km de coasta Suediei și la 25 de km față de coasta Finlandei. -
Irlanda
Irlanda este a treia insulă, ca mărime, din Europa. -
Letonia
Letonia este o republică parlamentară democratică, existentă din 1918. Capitala este orașul Riga, care a fost Capitală Culturală Europeană în 2014. Limba oficială este letona. Letonia este stat unitar, împărțit în 118 unități administrative, dintre care 109 sunt comune și 9 orașe. -
Luxemburg
Țara cuprinde două regiuni principale: în partea nordică, parte a masivului Ardeni; și ("Pământ Bun"), în sud. Cu o suprafață de 2586 km², este unul dintre cele mai mici state suverane în Europa (având o întindere aproximativ egală cu jumătate din județul Călărași din România). Luxemburg avea o în octombrie 2012 o populație de 524.853 de locuitori, clasându-se ca a 8-a cel mai puțin populată țară din Europa. Democrație reprezentativă cu un monarh constituțional, este condusă de un mare duce, actualmente Henri, Mare Duce de Luxemburg, și este singurul mare ducat care a mai rămas în lume. Luxemburg este o țară dezvoltată, cu o economie avansată și din lume cel mai mare PIB (PPP) pe cap de locuitor, potrivit organizației Națiunilor Unite în 2014. Amplasarea sa centrală a făcut să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică pentru numeroase puteri, ceea ce datează de la fondarea sa ca cetate romană, urmată de ridicarea aici a unui în Evul Mediu Timpuriu, și de rolul său de bastion pentru între secolele al XVI-lea și al XVII-lea. -
Malta
Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală, și o succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii,, sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele. -
Monaco
Monaco este un principat reglementat sub o formă de monarhie constituțională, cu Prințul Albert al II-lea ca șef de stat. Deși Prințul Albert al II-lea este un monarh constituțional, el deține o imensă putere politică. Casa de Grimaldi conduce statul Monaco, cu scurte întreruperi, încă din 1297. Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și înțelese și, italiana și engleza. Suveranitatea statului a fost recunoscută oficial prin, Monaco devenind membru cu drepturi depline al Națiunilor Unite în 1993. În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea țării este responsabilitatea Franței. Cu toate acestea, Monaco menține două mici. -
Muntenegru
În secolul al IX-lea, pe teritoriul Muntenegrului existau trei principate sârbești: Duklja, corespunzătoare aproximativ jumătății sudice a țării, Travunia, în vest, și, în nord. În 1042, arhontele Stefan Vojislav condus o revoltă care a dus la independența Dukljei și la stabilirea dinastiei Vojislavljević. Duklja și-a atins apogeul sub Voislav, fiul lui (1046-81), și nepotul lui Bodin (1081-1101). În secolul al XIII-lea, Zeta înlocuise Duklja ca nume al țării. La sfârșitul secolului al XIV-lea, partea de sud a Muntenegrului (Zeta) a intrat sub conducerea familiei nobiliare Balšić, apoi a, și până în secolul al XV-lea, Zeta era deja mai frecvent denumită Crna Gora (în venețiană: monte negro). Mari porțiuni a căzut sub controlul Imperiului Otoman din anul 1496 până la 1878. Unele părți au fost controlate de Veneția și apoi de succesorii ei, Primul Imperiu Francez și Austro-Ungaria. Din 1515 până în 1851, conducătorii statului au fost domnii-episcopi (vlădicii din Cetinje). a condus țara până în 1918. Din 1918, a fost o parte a Iugoslaviei. Pe baza unui, Muntenegru și-a declarat independența la 3 iunie în același an. -
Republica Sovietică Socialistă Lituaniană
Germania a fost înfrântă în Primul Război Mondial și a semnat armistițiul de la Compiègne pe 11 noiembrie 1918. Forțele sale militare au început să se retragă din fostele teritorii „Ober Ost”. Două zile mai târziu, guvernul Rusiei Sovietice a denunțat Tratatul de la Brest-Litovsk, care garanta independența Lituaniei . În scurtă vreme, Armata Roșie a lansat o o ofensivă spre vest împotriva Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei și Ucrainei într-un efort de propagare a revoluției proletare mondiale și de înlocuire a mișcărilor naționale de independență cu republici sovietice . Forțele sovietice au înaintat în spatele trupelor germane în retragere și au ajuns la granițele Lituaniei la sfârșitul lunii decembrie 1918. -
San Marino
Țara își trage numele de la, un originar din colonia romană de pe insula Rab din Croația actuală. Conform legendei, în anul 257 d.Cr., Marinus a participat la reconstrucția zidurilor orașului Rimini după distrugerea lor de către pirații liburni. Marinus a fondat apoi o comunitate monahală independentă pe în 301 d.Cr.; astfel, San Marino se revendică drept cel mai vechi stat suveran existent, precum și cea mai veche republică constituțională. -
Slovacia
Slavii au sosit pe teritoriul Slovaciei actuale în secolele al V-lea și al VI-lea. În secolul al VII-lea ei au jucat un rol semnificativ în crearea Imperiului lui Samo, iar în secolul al IX-lea s-a întemeiat Principatul Nitra, care a fost ulterior cucerit de către Principatul Moraviei pentru a înființa Moravia Mare. În secolul al X-lea, după dizolvarea Moraviei Mari, teritoriul a fost integrat în Principatul Ungariei, care avea să devină Regatul Ungariei în anul 1000. În 1241 și 1242, o mare parte a teritoriului a fost distrusă de mongoli în timpul invaziei lor din Europa Centrală și de Est. Zona a fost recuperată în mare parte datorită lui Béla al IV-lea al Ungariei, care a colonizat și germanii țipțeri, care au devenit un grup etnic important în zonă, în special în ceea ce astăzi reprezintă Slovacia centrală și de est. După Primul Război Mondial și dizolvarea Imperiului Austro-Ungar, Consiliul Național Cehoslovac a pus bazele Cehoslovaciei (1918-1939). O primă Republică Slovacă independentă existat în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca totalitar, clero-fascist, unipartid al Germaniei Naziste. La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, Cehoslovacia a fost restabilită ca țară independentă. O lovitură de stat, în 1948 a pus bazele unui alt stat totalitar cu partid unic, sub, în timpul căruia țara a existat ca satelit al Uniunii Sovietice. Încercările de în Cehoslovacia au culminat cu primăvara de la Praga, care a fost zdrobită de invazia Pactului de la Varșovia în august 1968. În 1989, Revoluția de Catifea a pus capăt dominației comuniste asupra Cehoslovaciei. Slovacia a devenit un stat independent la 1 ianuarie 1993, după dizolvarea pașnică a Cehoslovaciei, uneori cunoscută sub numele de divorțul de catifea. -
Guadelupa
Guadelupa este populată încă din secolul III î.Hr. de triburile amerindiene Arawak și ulterior de tribul Carib ce au gonit tribul Arawak până în Secolul VIII și au redenumit insula „Karukera” sau „Insula apelor frumoase”. -
Martinica
Ultima populație indigenă a insulei a fost tribul amerindian al caraibilor. Cristofor Columb a văzut insula în 1493 în cel de-al doilea voiaj în America dar nu a debarcat decât în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști europeni fiind francezii care au fondat o așezare pe insulă la inițiativa lui Pierre Belan d'Esnambuc în 1635. Ulterior, nepotul său, Jacques-Dyel du Parquet, a cumpărat insula și a dezvoltat o colonie bogată iar în 1658 insula devine parte a coroanei franceze. Economia se baza pe produția de zahăr, cocaină și cafea iar principala forță de muncă a insulei au fost sclavii negrii din Africa de Vest. -
Saint Pierre și Miquelon
Insulele sunt printre primele teritorii locuite de către europeni în America de Nord, încă de la începutul anilor 1500. La început, pescari basci utilizau insulele drept locuințe temporare în perioada sezonului de pescuit, iar la mijlocul secolului al XV-lea pe insulă existau rezidenți permanenți. -
Saint-Barthélemy
Ca parte a Franței, este parte a Uniunii Europene ca Regiune ultraperiferică. -
Saint-Martin
-
Guyana Franceză
Înainte de 1492 regiunea Guyanei era populată de numeroase triburi amerindiene, cele mai importante fiind triburile Caribilor. Regiunea a fost descoperită de Cristofor Columb în cel de al treilea voiaj în America în 1498 iar în 1499 și 1500 regiunea este explorată de către spaniolul Vicente Yañez Pinzon. Regiunea guianelor nefiind inclusă în tratatul ce delimita zonele de influență portugheză și spaniolă în America, este locul de instalare al unui grup de coloniști francezi în 1503.