Limba islandeză

Limba islandeză
Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda. Este o limbă complexă care face parte din grupa limbilor germanice. Se aseamănă lingvistic cu suedeza, norvegiana și daneza, dar în comparație cu acestea există totuși diferențe destul de mari în gramatică și vocabular, deoarece Islanda este destul de izolată față de restul Europei.

Islandeza nu s-a schimbat mult din era vikingilor, aceasta dându-i un caracter unic. De asemenea, alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: þ (numită thorn sau þorn) și ð (numită eth sau eða). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internațional AFI, care corespunde și sunetului th din limba engleză.

Islandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropiată a limbii feroeze și împreună cu ea, alături de limba norvegiană, creează grupul limbilor scandinave de vest, cel al descendenților dialectelor vestice ale limbii nordice veche. Totuși, cercetările mai recente au reclasificat aceste limbi împărțindu-le în subgrupurile „continental” și „insular” fiindcă norvegiana nu mai prezintă caracteristicile comune cu islandeză și feroeză deoarece a fost puternic influențată de daneză.

Țară
  • Islanda
    Islanda este o țară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic. Are o populație de de locuitori pe o suprafață de, ea fiind astfel țara cu cea mai rarefiată populație din Europa. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Reykjavík; zonele lui înconjurătoare din sud-vestul țării dețin două treimi din populație. Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare curg către mare prin câmpia litorală. Islanda este încălzită de Curentul Golfului și are o climă temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord.

    Conform vechiului manuscris Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia norvegiană Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei. În secolele ce au urmat, scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei (sclavi, sau iobagi) de origine celtică.