Limba neerlandeză
Limba neerlandeză (numită adesea olandeză; autonim: Nederlands) este o limbă germanică, inclusă în subgrupa limbilor vest-germanice. Neerlandeza este forma scrisă comună a dialectelor germanice vorbite în Țările de Jos și în Belgia (regiunile Flandra și Bruxelles). Este limba oficială a Țărilor de Jos și a Surinamului, iar în Belgia este una din limbile oficiale, alături de franceză și germană. Este vorbită și în posesiunile olandeze din Marea Caraibelor (Aruba și Antilele Olandeze), precum și în unele comunități din Indonezia (fostă colonie olandeză). În total, neerlandeza este vorbită ca limbă maternă de circa 22 de milioane de persoane.
Limba afrikaans, vorbită în Africa de Sud și Namibia, este derivată din unele dialecte neerlandeze vorbite în secolul al XVII-lea. În urma izolării, afrikaans s-a îndepărtat treptat de neerlandeză și a ajuns să aibă astăzi o gramatică mult simplificată, dar cele două limbi sunt încă într-o mică măsură reciproc inteligibile.
Neerlandeza reprezintă o formă literară a germanei de jos (Niederdeutsch), tranziția dintre germana standard (Hochdeutsch) și neerlandeza standard fiind făcută de grupul de dialecte Bergisch-Limburgisch, vorbite în sud-estul Țărilor de Jos, nord-estul Belgiei și în regiunea Niederrhein din Germania. Dialectele de nord ale neerlandezei (provinciile Groningen, Drenthe și Overijssel) sunt chiar mai apropiate de dialectul saxon de jos al germanei decât de neerlandeza standard. Neerlandeza are multe asemănări și cu limba engleză, fiind cea mai apropiată limbă de aceasta, cu excepția grupului de limbi frizone.
Denumirea oficială a limbii este Nederlands, chiar dacă mai sunt vehiculați și alți termeni precum Hollands sau Vlaams. În consecință, echivalentul oficial în limba română ar trebui să fie „neerlandeză”. Totuși, denumirea tradițională și cea mai răspândită este „limba olandeză”. Termenul „limba neerlandeză”, care până recent avea o frecvență redusă în afara lucrărilor de specialitate, a ajuns în prezent să fie preferat. Explicația acestui fapt este aceea că limba neerlandeză desemnează nu numai limba oficială a Olandei, ci și una din cele trei limbi oficiale ale Belgiei, unde această limbă este vorbită sub forma variantei flamande. Olandeza (Hollands în neerlandeză) este doar un dialect al limbii neerlandeze, vorbit în partea vestică a Țărilor de Jos. Dialectul olandez și cel brabantin sunt cele mai vorbite din monarhia constituțională a Țărilor de Jos. Termenii de „flamandă” și „olandeza” sunt utilizați de lingviști pentru a desemna dialectele sau regionalismele.
În Evul Mediu, limba era cunoscută sub numele Dietsc sau Duutsc, echivalentul istoric al germanei (Deutsch), care însemna simplu „limba poporului”, în contrast cu latina, care era limba religiei și a învățăturii. Forma Duutsc a fost împrumutată în limba engleză sub corespondentul Dutch.
Limba afrikaans, vorbită în Africa de Sud și Namibia, este derivată din unele dialecte neerlandeze vorbite în secolul al XVII-lea. În urma izolării, afrikaans s-a îndepărtat treptat de neerlandeză și a ajuns să aibă astăzi o gramatică mult simplificată, dar cele două limbi sunt încă într-o mică măsură reciproc inteligibile.
Neerlandeza reprezintă o formă literară a germanei de jos (Niederdeutsch), tranziția dintre germana standard (Hochdeutsch) și neerlandeza standard fiind făcută de grupul de dialecte Bergisch-Limburgisch, vorbite în sud-estul Țărilor de Jos, nord-estul Belgiei și în regiunea Niederrhein din Germania. Dialectele de nord ale neerlandezei (provinciile Groningen, Drenthe și Overijssel) sunt chiar mai apropiate de dialectul saxon de jos al germanei decât de neerlandeza standard. Neerlandeza are multe asemănări și cu limba engleză, fiind cea mai apropiată limbă de aceasta, cu excepția grupului de limbi frizone.
Denumirea oficială a limbii este Nederlands, chiar dacă mai sunt vehiculați și alți termeni precum Hollands sau Vlaams. În consecință, echivalentul oficial în limba română ar trebui să fie „neerlandeză”. Totuși, denumirea tradițională și cea mai răspândită este „limba olandeză”. Termenul „limba neerlandeză”, care până recent avea o frecvență redusă în afara lucrărilor de specialitate, a ajuns în prezent să fie preferat. Explicația acestui fapt este aceea că limba neerlandeză desemnează nu numai limba oficială a Olandei, ci și una din cele trei limbi oficiale ale Belgiei, unde această limbă este vorbită sub forma variantei flamande. Olandeza (Hollands în neerlandeză) este doar un dialect al limbii neerlandeze, vorbit în partea vestică a Țărilor de Jos. Dialectul olandez și cel brabantin sunt cele mai vorbite din monarhia constituțională a Țărilor de Jos. Termenii de „flamandă” și „olandeza” sunt utilizați de lingviști pentru a desemna dialectele sau regionalismele.
În Evul Mediu, limba era cunoscută sub numele Dietsc sau Duutsc, echivalentul istoric al germanei (Deutsch), care însemna simplu „limba poporului”, în contrast cu latina, care era limba religiei și a învățăturii. Forma Duutsc a fost împrumutată în limba engleză sub corespondentul Dutch.
Țară
-
Indonezia
Numele "Indonezia" provine din cuvintele grecești Indos (Ἰνδός) și nesos (νῆσος), ce înseamnă „insule indiene”. Acest nume datează din secolul al XVIII-lea, cu mult înainte de formarea Indoneziei independente. Mai este denumită și "Salba de smaralde a Ecuatorului". Este cea mai mare țară arhipelag din lume având 17.508 de insule (dintre care 6.000 sunt nelocuite). -
Aruba
Situată în Marea Caraibelor puțin la nord de peninsula Paraguaná (Venezuela), este o insulă de mică altitudine și aridă. Economia bazată pe rafinăriile de petrol, a fost recent diversificată prin sectoarele turism și finanțe off shore. -
Curaçao
Până la 10 octombrie 2010, când au fost desființate Antilele Olandeze, Curaçao era administrată ca Teritoriul Insular Curaçao (olandeză: Eilandgebied Curaçao, Island Territory of Curaçao, Papiamentu: Teritorio Insular di Kòrsou), fiind una din cele cinci teritorii insulare a fostelor Antile Olandeze. -
Sint Maarten
-
Țările de Jos Caraibiene
Cele trei insule au mari diferențe culturale și geografice. Bonaire este situată la est de Curaçao și de Aruba, în timp ce Sint Eustatius și Saba se află la sud de insula Sfântul Martin și la nord-vest de insula Sfântul Kitts. Se estimează populația celor trei insule la un total de 25,000 de locuitori, repartizați în mod foarte inegal. Aceste insule sunt departe de coasta europeană a Țărilor de Jos, la circa 7,200 kilomètres. -
Surinam
Geografic, se găsește în partea de nord-est a Americii de Sud între Guyana franceză la est și Guyana (cunoscută anterior ca Guyana britanică) la vest. La sud, Surinam se învecinează cu Brazilia, iar la nord cu Oceanul Atlantic. Granițele extrem sudice cu celelalte două "Guyane" sunt disputate de-a lungul râurilor Corantyne și Maroni. Țara este cel mai mic stat suveran, atât în raport cu populația cât și în raport cu suprafața din America de Sud.