Limba arabă

Republica Algeriană Democratică și Populară (în arabă: الجمهورية الجزائرية الديمقراطيةالشعبية, în franceză: République Algérienne Démocratique et Populaire, în berberă: ⴷⵣⴰⵢⴻⵔ Tagduda tamegdayt taɣerfant tazzayrit) este o țară din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterană la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali și Mauritania la sud-vest și Maroc la vest precum și câțiva kilometri din teritoriile anexate din Sahara Occidentală. Denumirea Algeria (Arabă al-jazā’ir الجزائر) este derivat de la capitala țării, Alger, care însăși provine de la cuvântul arab care desemnează insulele referindu-se la cele patru insule din apropierea coastei capitale existente până la unirea cu continentul în 1525.

Numele Algeria este derivat de la numele orașului Alger (în tamazight dzair).

Ciad (, „Ciád”; în ; în ) sau Republica Ciad (în ) este o țară situată în centrul Africii. Capitala Ciadului este orașul N'Djamena.

Datorită distanței mari față de ocean și climatului preponderent deșertic, Ciadul este deseori numit „Inima moartă a Africii”. Ciadul este divizat în 3 mari regiuni: una deșertică în zona de nord, o regiune Sahel aridă în centru și o zonă fertilă în sudul țării. Lacul Ciad, după care a fost denumită țara, este cea mai mare întindere de apă din țară și a doua ca mărime din Africa. Cel mai înalt punct este Emi Koussi (în Sahara). Ciad adăpostește peste 200 de grupuri etnice și lingvistice diferite. Islamul este cea mai practicată religie.

Comore (, Juzur al-Qumur: „Insulele Comore”), oficial Uniunea Comorelor (,, Al-Ittiād al-Qumuriyy) este o țară insulară din Oceanul Indian, localizată în largul coastelor Africii în partea de nord a Canalului Mozambic între Madagascar și Mozambic. Capitala și cel mai mare oraș este la Moroni

În mod oficial, statul este format din cele patru insule de origine vulcanică ale arhipelagului Comore: Ngazidja, Mwali , Nzdwani , și Mahoré , precum și numeroase alte insule de dimensiune mai mică. Cu toate acestea, insula Mayotte nu s-a aflat sub administrația guvernului Comorelor în urma independenței față de Franța, aceasta respingând referendumul referitor la independența statului și ca urmare a rămas sub suveranitate franceză, formând o Colectivitate de peste mări. Datorită dreptului de veto al Franței în Consiliul de Securitate al ONU, nici o rezoluție care să afirme suveranitatea Comorelor asupra insulei Mayotte nu a fost aceptată de Organizația Națiunilor Unite.

Djibouti (, „Gibúti” ), oficial Republica Djibouti (în arabă جمهورية جيبوتي, în franceză République de Djibouti), este un stat din Cornul Africii, cu capitala la Djibouti. Se învecinează la nord cu Eritreea, la sud și vest cu Etiopia, iar în sud-est cu Somalia. Granițele rămase se învecinează cu Marea Roșie și Golful Aden. Djibouti ocupă, în total, o suprafață de doar 23.200 km².

Djibouti este amplasată strategic, aproape de cele mai aglomerate coridoare maritime din lume, controlând accesul la Marea Roșie și Oceanul Indian. Este un element cheie în centrele de realimentare și transbordare; de asemenea, este principalul port maritim pentru importurile și exporturile țării vecine, Etiopia.

Eritreea (oficial Statul Eritreea) este un stat în partea de nord-est a Africii, mărginit de Sudan (605 km) la nord și nord-vest, Etiopia (912 km) la sud și vest, Djibouti (113 km) la sud-est și Marea Roșie (1151 km) la est. Arhipelagul Dahlak și insulele Hanish din Marea Roșie fac parte din teritoriul Eritreei. Fostă colonie italiană și britanică, Eritreea a fost anexată de Etiopia în 1952, fapt ce a avut ca urmare un lung război de eliberare, care a culminat cu obținerea independenței Eritreei în 1993. Capitala Eritreei, și cel mai mare oraș, este Asmara.

În antichitate, Eritreea făcea parte din regatul Axumit; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului etiopian. Din sec. al XVI-lea, este sub influența Imperiului Otoman. În 1868, Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea, Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889, Italia proclamă coasta Eritreei drept colonia sa, cu denumirea de Eritreea, de la denumirea latină a Mării Roșii, Mare Erythraeum. După războiul dintre Italia și Etiopia, și în urma păcii de la Addis Abeba (1896), Etiopia este recunoscută ca stat independent, granița pe linia Mareb-Belasa-Mura marcând o entitate geografică și politică separată. În 1936, Eritreea este unită cu Somalia italiană și Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara, după ce Mussolini cucerise Abisinia (fosta denumire a Etiopiei). În 1941, forțele engleze din Sudan eliberează Etiopia și ocupă Eritreea. Până în 1952, aceasta rămâne sub administrație britanică. În 1952, prin rezoluția ONU, Eritreea devine regiune autonomă iar, în 1962, provincie a statului etiopian. Se naște o mișcare de gherilă pentru obținerea autonomiei și apoi, pentru separarea de Etiopia. Rezistența armată continuă 30 de ani și se încheie cu 500.000 de refugiați și 100.000 de morți, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit de URSS și Cuba, care este împotriva mișcărilor naționale secesioniste. În 1991, se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenței, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993.

Libia (în limba arabă ليبيا, Lībyā), cu numele oficial Statul Libia, este o țară din nordul Africii. Are frontieră cu Marea Mediterană la nord, vest cu Tunisia și Algeria, la sud-vest cu Nigerul, la sud cu Ciadul, iar la sud-est și est cu Egiptul și Sudanul.

Libia este de circa patru decenii o mare producătoare și exportatoare de petrol, ceea ce a dus la ridicarea nivelului de trai a locuitorilor ei. În prezent, Libia a fost declarată ca având populația cu cea mai mare speranță de viață din Africa (dar în număr de unități este depășită doar de insula britanică Sf. Elena), și anume 74 de ani.

Maroc (, al-Maġrib; berberă: Amerruk / Murakuc), oficial Regatul Maroc (المملكة المغربية, al-Mamlakah al-Maġribiyya) este o țară situată în Africa de Nord, la sud de Spania, precum și la 349 km sud-est de Portugalia. Are o populație de aproape 33 de milioane de locuitori și o suprafață de 710,850 km², incluzând disputata Sahara de Vest, care este în principal sub administrație marocană. Marocul are o coasta la Oceanul Atlantic care ajunge dincolo de Strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană. Are graniță cu Spania la nord (o graniță maritimă prin Strâmtoare și frontierele terestre cu trei mici enclave controlate de spanioli: Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera), Algeria la est și Mauritania la sud.

Maroc este o monarhie constituțională de jure cu un parlament ales. Regele Marocului deține vaste puteri executive, și poate dizolva inclusiv parlamentul când dorește. Puterea executivă este exercitată de către guvern și de rege, de asemenea. Puterea legislativă este învestită atât guvernului cât și celor două Camere ale Parlamentului, Adunarea Reprezentanților și Adunarea Consilierilor. Regele de asemenea poate emite decrete numite dahir, care au puterea unei legi. Alegerile parlamentare au avut loc în Maroc, la 7 septembrie 2007, și au fost considerate de unii observatori neutri ca fiind libere și corecte; deși prezența la vot a fost estimată la 37%, cea mai mică din ultimele decenii. Capitala politică este Rabat, iar cel mai mare oraș este Casablanca; alte mari orașe sunt: Marrakech, Tetouan, Tanger, Salé, Fes, Agadir, Meknes și Oujda.

Mauritania (în }, transliterat: Mūrītānyā; în berberă: Muritanya sau Agawej; în wolof: Gànnaar; în soninke: Murutaane; în pulaar: Moritani), oficial Republica Islamică Mauritania, este o țară din regiunea Maghreb, în nord-vestul Africii, mărginită cu Oceanul Atlantic în vest, Senegal în sud-vest, Mali în est și sud-est, Algeria în nord-est și Sahara de Vest (teritoriu controlat de Maroc) în nord.

Numele de „Mauritania” provine de la „Mauretania”, vechi regat berber.

Republica Arabă Unită a fost o uniune politică de scurtă durată între statele Egipt și Siria. Uniunea a luat naștere la data de 22 februarie 1958 și a încetat să mai existe la data de 28 septembrie 1961. Președintele acesteia, Gamal Abdel Nasser, a fost ales la data de 5 februarie 1958. Între anii 1958 și 1961, Egiptul, Siria și Yemenul au format o confederație numită Statele Arabe Unite. Egiptul a continuat să fie cunoscut oficial ca „Republica Arabă Unită” până în 1971.

Sahara Occidentală este un teritoriu din Africa situat în extremul occidental din deșertul Sahara, la malul oceanului Atlantic, inclus pe lista teritoriilor neautonome de la Națiunile Unite. Procesul de decolonizare a fost întrerupt în anul 1976, când vechea putere colonială, Spania, a abandonat Sahara Occidentală în mâinile Marocului și Mauritaniei (conform cu acordurile din Madrid). Teritoriul se găsește în actualitate aproape ocupat în întregime de către Maroc, situație care nu este recunoscută de ONU și este refuzată de grupul armat Frontul Polisario, care a proclamat independența teritoriului sub numele de Republica Arabă Democrată Saharawi (RASD) în 1976. Grupul armat administrează de fapt zona din Sahara Occidentală necontrolată de Maroc, numită oficial Provinciile Meridionale.

Conform cu o declarație juridică (documentul S/2002/161) condus de Președintele Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, cu data de 29 ianuarie 2002, se indică la al șaselea paragraf:

Republica Federală Somalia (în arabă: جمهورية الصومال الفدرالية) este o țară africană din Cornul Africii, care se învecinează la nord cu Djibouti și Golful Aden (frontieră maritimă cu Yemenul), la est și la sud cu Oceanul Indian (frontieră maritimă cu arhipelagul yemenit, dominat de insula Socotra) și la vest cu Kenya și Etiopia. Are capitala la Mogadishu (Mogadiscio ) în sudul țării. Somalia este singura țară africană în care o singură limbă este vorbită de toată populația, somaleza.

Jumhūrīyat al Sūdān

Republic of the Sudan

Tanzania, oficial Republica Unită a Tanzaniei, este o țară în estul Africii care este mărginită de Kenya și Uganda în nord, Ruanda, Burundi și Republica Democrată Congo în vest și Zambia, Malawi și Mozambic în sud. În partea de est este mărginită de Oceanul Indian. Denumirea țării provine de la combinația dintre Tanganika, care este teritoriul principal, și Zanzibar, țărmul arhipelagului. Cele două foste colonii britanice unite în 1964, au format Republica Unită Tanganika, și a Zanzibarului, care în același an a fost redenumită Republica Unită a Tanzaniei. În 1996 oficialitățile guvernamentale au fost transferate din Dar es Salaam la Dodoma, care a devenit astfel capitala politică a țării. Însă, Dar es Salaam rămâne principalul centru comercial.

Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial cu o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoase, dar suculente. Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos. În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj înverzit, în plină înflorire. Pădurea uscată este situată în vestul și sudul Tanzaniei, caracterizată de un climat secetos. Ea face loc treptat densei păduri tropicale umede de pe versanți. Coasta este acoperită de mangrove, mai ales la gurile râurilor. În afară de acestea, zona este dominată de palmieri care produc nuci de cocos și de plantații de acaju și de sisal.

Tunisia (în limba arabă تونس, Tūnis), oficial Republica Tunisiană (الجمهورية التونسية) este o țară situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²).

Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000 î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul în Mediterana centrală, până când a fost distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea și ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord.

Uganda sau oficial Republica Uganda, este o țară în estul Africii care se învecinează la est cu Kenya, la nord cu Sudanul de Sud, la vest cu Republica Democrată Congo, în sud-vest cu Rwanda iar în sud cu Tanzania. Partea de sud a țării include o porțiune importantă a Lacului Victoria. Numele țării vine de la regatul Buganda, regat care controlase o parte din sudul țării, incluzând capitala Kampala.

Pe teritoriul Ugandei, în Evul Mediu, s-au constituit patru state feudale: Buganda, Toro, Bunyoro și Ankole, dintre care cel mai dezvoltat a fost Buganda. În 1890 trupe engleze au pătruns în Buganda iar în 1894 Anglia a unit cele patru state într-unul singur sub numele de Uganda.

Arabia Saudită (în السعودية; as-Su‘ūdiyyah sau as-Sa‘ūdiyyah), oficial, denumită Regatul Arabiei Saudite (المملكة العربية السعودية al-Mamlakah al-‘Arabiyyah as-Su‘ūdiyyah) este cea mai mare țară din Peninsula Arabă și cea mai mare țară arabă din Asia de Vest. Se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak - la nord și nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain și Emiratele Arabe Unite la est, Oman - la sud și sud-est și Yemen - la sud. De asemenea, are o coastă maritimă de mari dimensiuni, în partea estică aflându-se Golful Persic, iar în partea vestică aflându-se Marea Roșie. Este numită "Țara celor doua moschei sfinte", o referință la Mecca și Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului. Aderări mai importante: O.N.U. (1945), Liga Arabă, OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol).

Locuită din mileniul I î.Hr. de triburi arabe care întemeiază mici regate efemere, Peninsula Arabică este unificată pentru prima dată, între 630 și 635, de Muhammad (Mahomed), întemeietorul Islamului. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi noua religie prin Africa de Nord până în Spania, iar în Asia până în inima Indiei. O dată cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naștere, în secolele 9 – 10, mici principate feudale, care ajung, în secolul XVI sub suzeranitatea Imperiului Otoman, situație menținută, cu întreruperi, până în 1918. Muhammad Ibn al-Wahhab pune în Nejd, după 1740, bazele unei secte islamice puritane și militante, câștigând de partea sa și pe emirul de Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din Arabia Saudită. Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite, dar statul Wahhabit este înfrânt, în 1818, de forțe britanice și egiptene. Eșuează, astfel, prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu anul 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 –1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei Arabice.

Bahrain (în ‏البحرين ; în Bahreyn), ortografiat în trecut și Bahrein, oficial Regatul Bahrain (, literal: „Regatul celor Două Mări”), este o țară insulară independentă și suverană din Orientul Mijlociu, care cuprinde un arhipelag format din 33 de insule din sudul Golfului Persic, între Peninsula Qatar pe coasta de est și Arabia Saudită în partea de vest, este unul din statele din Golful Persic. Are o suprafață totală de 665 km². Principalele insule sunt Bahrain (562 km²), de departe, cea mai mare insulă; Al Muḩarraq; Umm o Na'san; Sitrah; Jiddah și grupul Ḩawar. Manama este capitala Bahrainului și cel mai mare oraș. Bahrainul a fost sub control britanic din 1861 până în 1971, când și-a câștigat independența.

Cel mai înalt vârf: Jabal ad Dukhan: 122 m,este situat în partea centrală a celei mai mari insule.

الإمارات العربيّة المتّحدة) este un stat monarhie federală, compusă din șapte emirate: Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah și Fujairah. Acesta este situată în nord-estul peninsulei arabice, la Golful Persic (în Orientul Mijlociu) și se învecinează cu Oman la est și cu Arabia Saudită la sud și vest. Actualmente are unul dintre cei mai buni indici IDH de pe continentul asiatic.

Este o federație a celor șapte emirate, cu un sistem juridic bazat pe Constituția din 1971, fără alegeri și partide politice. Fiecare emirat are o considerabilă autonomie politică, juridică și economică. Primul președinte și fondatorul EAU a fost Zayed bin Sultan Al Nahyan, emir de Abu Dhabi.

Iordania (în ), oficial Regatul Hașemit al Iordaniei este o țară arabă din Orientul Apropiat. Se învecinează cu Siria în nord, cu Irak în nord-est, cu Arabia Saudită la est și la sud și cu Israel și Autoritatea Națională Palestiniană la vest. Împreună cu Israelul împarte coasta Mării Moarte și pe cea a Golfului Akaba (Eilat) al Mării Roșii, împreună cu Arabia Saudită, Israel și Egiptul, micul port Akaba fiind singura sa ieșire la mare. Principala religie este islamul de rit sunit. Limba oficială este araba.

Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii.

Statul Israel (în ,; în, Dawlat Israil) este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane.

Se învecinează cu Libanul în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania în est, Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică.

Kuweit (scris și Kuwait) este un stat suveran, tânăr și redus ca dimensiuni, situat în Peninsula Arabică. În largul coastelor de nord-est se află Insula Bubiyan, cu un relief de câmpie. În schimb, partea de vest a Kuveitului seamănă cu o deltă, dominată de Munții Ad Dibdiba cu altitudini de până la 306 metri. Se învecinează în sud cu Arabia Saudită, iar în nord cu Irak; are deschidere, în est la Golful Persic. Numele de Kuwait este un derivat al cuvântului arab ākwāt, plural kūt, care înseamnă „fortăreață construită lângă apă”.

Istoria Kuweitului până în secolul al VII-lea este destul de puțin cunoscută.

Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.

Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică.

Numele Mesopotamia se referă la o regiune din Orientul Apropiat, care în prezent aparține parțial de Irak, parțial de Siria, de vest și parțial de Iran, de est și parțial de Turcia de sud. Numele provine din cuvintele grecești μέσος mesos ""între"" și potamos ""râu"", referindu-se la zona dintre râurile Eufrat și Tigru (râu) (denumirea arabă este بين نهرين "Bayn Nahrain" "între două râuri"). Suprafața fertilă udată de aceste două râuri este cunoscută ca fiind "Leagănul Civilizației omenirii", aici dezvoltându-se primele societăți alfabetizate. Nu a existat vreodată o entitate politică sau o țară numită Mesopotamia, și nici nu există granițe definite; numele e unul convențional, inventat de istoricii greci pentru a se referi la aria geografică largă dintre cele două râuri.

Oman ( ʻUmān), oficial Sultanatul Oman (arabă: سلطنة عمان Salṭanat ʻUmān), este o țară arabă, în sud-vestul Asiei pe coasta de sud-est a Peninsulei Arabe. Are o poziție strategică importantă la gura Golfului Persic. Se învecinează cu Emiratele Arabe Unite la nord-vest, Arabia Saudită la vest și Yemen la sud-vest și, de asemenea, are frontiere maritime cu Iran și Pakistan. Coasta este formată din Marea Arabiei la sud-est și Golful Oman în nord-est. Enclavele Madha și Musandam sunt înconjurate de Emiratele Arabe Unite la frontierele lor terestre, coasta enclavei Musandam este formată de Strâmtoarea Ormuz și Golful Oman.

Din secolul al XVII-lea, Omanul a avut propriul imperiu, și s-a întrecut cu Portugalia și Marea Britanie pentru influență în Golful Persic și Oceanul Indian. La apogeu, în secolul al XIX-lea, influența și controlul Omanului s-au extins peste strâmtoarea Hormuz în Iran, și Pakistanul de azi, și până în sud, în Zanzibar (astăzi parte din Tanzania). Deoarece puterea sa a scăzut în secolul al XX-lea, sultanatul a intrat sub influența Marii Britanii, deși Oman nu a făcut niciodată parte, în mod oficial, din Imperiul Britanic, sau din protectoratul britanic. Religia oficială este Islamul.

Denumirea de Palestina poate face referire la:

* Palestina - este un teritoriu situat la sud-est de Marea Mediterană.

Qatar (în arabă: قطر Qatar), oficial Statul Qatar (arabă: دولة قطر, transliterat ca Dawlat Qatar), este o țară situată în Asia de Vest, care ocupă mica peninsulă Qatar de pe coasta de nord-est a Peninsulei Arabice. Singura sa frontieră terestră este cu Arabia Saudită (monarhia vecină și parteneră în Consiliului de Cooperare al Golfului, CCG) la sud, restul teritoriului său fiind înconjurat de Golful Persic. Golful Bahrain, un grau din Golful Persic, separă Qatarul de Bahrainul din apropiere.

La începutul anului 2017, populația totală a Qatarului era de 2,6 milioane: 313.000 de cetățeni qatarezi și 2,3 milioane de expatriați. Islamul este religia oficială a Qatarului. În ceea ce privește veniturile, țara are al treilea cel mai mare PIB (PPC) pe cap de locuitor din lume și al șaselea cel mai mare VNB pe cap de locuitor (metoda Atlas). Qatar este clasificat de ONU ca o țară cu un indice de dezvoltare umană foarte ridicat, având al treilea cel mai mare IDU din lumea arabă după Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Qatar este o economie cu venituri ridicate conform Băncii Mondiale, susținută de a treia cea mai mare rezervă mondială de gaze naturale și rezerve de petrol.

Siria (în سوريا sau سورية, Sūriyā sau Sūrīyah), oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest. Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu. Siria este situată în regiunea supranumită Cornul Abundenței, care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.

O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diverselor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeeni și turci. Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeenii, șiiții, salafiții și yazidii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria.

Yemen (pronunție românească: /ˈjɛmen/; în arabă: اليَمَن al-Yaman), oficial Republica Yemen (arabă: الجمهورية اليمنية al-Jumhuuriyya al-Yamaniyya) este o țară în Orientul Mijlociu situată în Peninsula Arabică din sud-vestul Asiei. Cu o populație de circa 23.580.000 locuitori, Yemen este mărginită de Arabia Saudită la nord, Marea Roșie la vest, Marea Arabă și Golful Aden la sud, și Oman la est. Teritoriul Yemenului include peste 200 insule, cea mai mare fiind Socotra, la cam 415 km la sudul Yemenului, lângă coasta Somaliei.

Terenurile deșertice ale Yemenului contemporan erau vestite încă din Antichitate pentru bogăția lor. Aici poposeau caravanele în căutare de mărfuri scumpe, cum ar fi smirna, mirodeniile sau pietrele prețioase. Din acest motiv, romanii au supranumit ținutul yemenit "Arabia Fericită". În timpul primului război cu evreii, aceștia din urmă au fost înfrânți de romani. Mulți dintre învinși s-au salvat fugind în Yemen, unde, mai târziu, s-au stabilit definitiv. Ei s-au specializat în împodobirea stiletelor cu lama curbă cu decorațiuni din argint. Inițial, acestea au servit drept arme, dar, cu timpul, au devenit un simbol al statutului social al yemeniților, pe care le poartă și astăzi cu mândrie.